L'anticu avia ragiune
L’anticu avia ragiune!
(di Pietro Dastoli)
Nu sbundu de fhorisi a matinata
Doppu chi si passaru lu signale
E si trovaru tutti a l’adunata,
trasiru ‘nta la casa comunale
L’usciari quando vitte si cristiani
Tutti a ‘nna vota,assai s’appagurau;
’nta li capidhi s’azziccau li mani
e subitu lu sindicu chiamau.
“Lestu ,dassati sordi de cuntare!
Li tamarri arrivaru e su cc’avanti;
dicitimi qual’ede lu de fhare,
ca parenu ‘ncazzati e sunu tanti.”
Cu li vrazza ligati,risolutu,
supa la porta cumpariu dicisu
lu sindicu.”Su ‘ cca pemmu vi ascutu!”
guardandu ‘nta la ‘mpigna tutti,tisu.
“Caru cumpare,vinnimu ccà a bui
Ca seriamente avimu de parrare.
De ‘ sta vita no’ nda potimu cchjui;
de ‘sta manera no’ ssi po’ campare.
De sule a sule tutti fhatigamu;
picciuli,randi,fhimmini e ‘nimali,
ma quando pe’ mangiare n’assettamu
mancu d’acqua su’ chjni li boccali.
L’annu lu gelu,l’acqua o l’asciuttura
ni fhutte la fhatiga de li vrazza
e quando mu cogghjmu vene l’ura
ni resta ‘nta li mani…chista mazza!”
“Sapiti vui lu bene chi bi vùagghiu!
Diciti chjaru e tundu chi boliti:
fhazzu mu aviti ranu de lu giùagghju,
ricchizzi de la terra mu cogghjti”.
“Ni cacciati,cumpà,nu rande rimu!
E allora curta curta è la ‘mbasciata
De vui,si bi è possibile volimu
Du’ vùati la raccolta ‘nta l’annata”.
“Nculu”, pensau lu sindicu,chi trùanu!
Chi corpu de dubuatti mi jettaru!
Ma guarda tu! De mia chissi chi buanu!
E mode cuamu fhazzu mu riparu!”
La varva si grattava chjanu chjanu
Cercandu pemmu nesce de lu ‘mbruagghju;
pensava a la promisa de lu ranu
fhattu metire a’ postu de lu giùagghju.
L’ùacchj li si appiciaru all’intrasattu:
L’aricchj tutti quanti scancarati!
Chidhu chi bui cercati è priastu fhattu!
Li guai pe’ tutti vui su terminati!
Sentiti buanu chidhu chi dich’io;
la vita ‘a mu ‘nd avanzi è menu amara,
ca de aguannu chi bbene,si bò’ Dio
du vuati vui l’inchjti li granara.”
“Viva ,viva lu sindicu” gridava
A bucca chjna tutta chidha gente.
Cu ciangia de la gioia,cu zumpava;
“terminau la miseria ‘nsincarmente!”
Nu viacchju scopanatu,povariadhu!
Appoiatu a lu muru,de ‘na banda
doppu chi si carmau chidhu ribbiadhu
a lu sindicu fhice na dummanda:
“Scusatimi, ma nui simu turduni!
Cumpatisciti , ma cuamu fhacimu
Pe du’ vuati mu inchjmu li casiuni?
Chissu de vui volisse mu sapimu!>
Lu sindicu guardaru tutti ‘nsema
Li festeggianti cu’ l’aricchj tisi.
“Vi dicu cuamu cacciu ‘sa postèma:
l’annu si fha de vintiquattru misi!>
Atri gridati ed atru scialamiantu
Fhiceru pemmu trema lu palazzu.
“O catanannu ! tu no’ ssi cuntiantu
de chidhu chi bi dissi ca vi fhazzu !”
Lu cazzijau lu sindicu ,arrabbiatu,
e appriassu li fhorisi “Ade ragiune!
Pecchì tu no’ festiji.Si nu ‘ngratu!
Tu no’ capisci chista bona azione!”
“Mancu ‘na dramma aviti de cerviadhu!
Ragiune avia l’anticu,mente fhina,”
Affriggiutu parrau lu vecchjariadhu,
“Pe li cunni no ‘nce ‘na medicina!”
Pietro Dastoli