Notizie Scorrevoli

ALI SUL MEDITERRANEO

ALI SUL MEDITERRANEO Per il terzo anno co... Read more

Enrico Mattei

  Enrico Mattei Alle 18,40 del 27 ottobre 1... Read more

E' Deceduto

a Portogruaro Antonio Moio Read more

E' Deceduto

Il Prof. Fruci Giuseppe   Read more

Auschwitz:Quando Tutto cominciò con le parole

Ciò che apparve chiaro fu che l’ascesa al pote... Read more

Buonu Capudannu

  Buonu Capudannu Superammi capudannu E brim... Read more

E' Deceduto

Vincenzo  Gigliotti ... Read more

Ci ha Lasciati

Pietro  Lagani Read more

Buonu Capudannu

Buonu Capudannu Nui no’ simu primitivi Ma, gient... Read more

E' venuto a mancare

  Antonio Fodaro Già Direttore di Poste a Jacur... Read more

Franciscu

 

Franciscu

Caminava sempe chjianu-chjianu,

anchjianava avanti Tiresina,

appoijata a la porta,

Annuzza l’aspettava a ogne ura.

Franciscu

Caminava sempe chjianu-chjianu,

anchjianava avanti Tiresina,

appoijata a la porta,

Annuzza l’aspettava a ogne ura.


 

Hfranciscu, no ttantu avìa bisùagnu de lavoru,

era anzianu, cu la pensioneddra,

bastante pe cchiddru chi

ppotìa servire a ddui cristiani.


‘Na zzappa pe ccumpagna,

bella-rande e llucida ‘ncroccata,

lu maruggiu sporgente mìanzu-metru,

Hfrancuzzu a li hfaddi de la nanna.


Hfrancuzzu, avìa restatu sulu picciriddru,

la mamma, hfinìu li jiùarni sue prima de l’ura,

cu la crìatura de pùacu parturita,

Annuzza e Ffranciscu, cu ttantu affettu, lu crisciru.


Lu patre, luntanu, a la hfatiga,

lu pane abuscatu cu ssudure,

lu destinu amaru, sulu ‘mparte,

cumpensatu cu l’amure de li nanni.


Tornandu a Ffranciscu,

cùamu tanti omani a Jjicurzu,

iddru, non avìa nu fisicu slanciatu;

era asciuttu-asciuttu, lu sguardu ssorridente,


nu bafficìaddru appena disegnatu,

state e bbìarnu la giacchetta pe rriparu,

nu cappìaddru tuttu cunsumatu

ammucciava la crozza levigata.


Hfranciscu era hforte de animu e dde puzzu,

mai ‘na palora cchjiui de lu dovutu;

lavorau sempe a la jiornata

 

‘nta la terra de l’ùartu coltivata.

 

 

Ancora giuvenìaddru, la notte de Notale,

Carmeluzza, devota a lu Signure,

lu ‘mparau, sutta giuramentu,

mu leva chiddri mali de la ‘mbidia;


‘nc’eranu gìanti chi adocchjiavanu all’istante

cu d’unu sguardu tantu penetrante,

chi ccrisavanu li povari ‘nnocenti

senza mu s’addunanu de nente.


E cciarti siri, a Ffranciscu, la mamma ni portava,

pe qquantu sulu iddru potìa hfare,

quandu pallidi, sbagati e mmacilenti,

parìamu tanti hfigghjùali dihfettusi.


Annuzza aparìa la porta a li cristiani,

Franciscu, pacenzusu,

stancu de l’anni e dde la zappa,

s’azava de la seggia e


llevatu lu cappìaddru de la capu,

si ‘mbicinava, cu lu hfacce seria,

hfacìa lu segnu de la cruce,

mancu na palora spiccicata.


La manu, rustica, gentile e ddelicata,

lu primu jiditu chjicatu,

cominciava, pue, a ssignare, cu li cruci,

a lu hfrunte, lu zzitìaddru.


Crucijiava pue lu cùarpu tuttu-quantu,

li gambi e li vrazza,

recitava, ‘nsilenziu, li preghìari

ricevuti chiddra Santa Notte.



‘Ncignavanu a bbenire l’alijuni,

Hfranciscu avìa ‘n’aspettu sofferente,

mentre chi llibarava lu hfigghjiùalu,

era cùamu si assorbìa lu malehficiu.


Ripetìa dui o tri bbùati chiddru ritu,

li preghìari si hfacìanu cchjiù ppressanti

avìa mu si sbriga mu cunchjiude,

mu libara lu cùarpu de lu male.


Sudava e ppregava,

lu ddimùani scacciatu cu la hforza

cercava a ogne ccostu pe  mmu torna,

ma li cruci lu alluntanavanu pe ssempe.


Quandu lu sortilegiu era compiutu,

stancu e spinitu, ma sempe soddispattu,

Hfranciscu tornava a la seggiuddra,

lu zzitìaddru sullevatu de lu ‘mpicciu.


A Jjicurzu eranu tanti a ppraticare,

ognunu cu nnu ritu differente,

chiddra strana e mmagica hfattura

trasmessa la notte de Notale.


Quanti cùasi sapimu a ssu riguardu?

‘nc’è ccu dice ca è ssuperstizione,

magarìa, credenza o tradizione,

senza verità nè dimostrazione.


Quandu però ‘na crìatura no mmangiava,

era gringiusu e la capu li dolìa,

era chiddru sempe lu signale,

la ‘mbidia avìa cojjiutu ‘n’atra vota,


e la gente jia cercandu,

cu potìa intervenire a lu momentu,

pe mmu risolve chiddri mali oscuri,

hfruttu de cattiveria, gelusia e mmalvagità.

 

autore  Mario  Dastoli

12 settembre 2024

 

................................

 

Questa  pubblicazione fa parte dei racconti brevi , narrati  volutamente in versi  e frutto di ricordi unici e irripetibili.  Stavolta superstizioni e magie della tradizione jacursana  insieme a persone mentalmente forti  evocano uno spaccato di vita familiare  dove in un particolare periodo di difficoltà la generosità è tangibile quanto il dovere affettivo.

I personaggi  restano tra le storie d’altri tempi In bilico tra cronaca e ricordo, storia e suggestione.

Un periodo  moderatamente lontano che Mario racconta fissando circostanze, persone e  luoghi che hanno segnato la sua infanzia ma anche la storia del nostro Jacurso .

francesco  casalinuovo  Ass. Cult. Kalohrio                 sito web    www.jacursoonline.it


Banner

Banner
Ora Esatta
Immagine casuale
jacurso-8.jpg
Chi è online
 61 visitatori online
Sondaggi
Quale sezione ritieni più Interessante