Micuzzu de Lu Cralla
Micuzzu de Lu Cralla
( li scherzi brutti de na vota )
Caminava lestu-lestu a passi lùanghi,
li spaddri tisi, la capu de hjiancu chjicata,
avìa, cùamu sempe, mu si sbriga,
era ‘mparato mu camina a ppede.
Tenìa lu rimu pe mmu pigghjia l’acqua,
avìa mu si la vota ‘nta la gurna, e
Peppinu l’aspettava propi all’arva,
a la curva de la Barraccheddra.
S’avìa azatu,pecchissu, prìastu-prìastu,
‘mpesata la via de lu Timpune,
scindìu chiddri scali de la Conza e
‘nta nu lampu hfu a la Vianova.
Quandu passau duv’era la Santa,
pe rrispettu e ppe ccùamu era ‘mparatu,
si hfice lu signu de la cruce,
la Madonna l’aiutava sempe;
era quasi arrivatu a la hfuntana,
si sentia lu hfriscu de l’acqua chi ccurrìa,
‘nc’era nu ventarìaddru delicatu
chi smovìa chiddri rami de caggiaru.
Passandu cu la prescia,abbistàu,
ammìanzu a cchiddri pampini smovuti,
‘ncroccatu chi ppendulijiava
n’umbra gigante, cùamu n’ùamu;
era ancora quasi mìanzu scuru,
hfice na risateddra e tirau avanti,
senza mu si rende cuntu de lu chiddru chi ppendia,
e accussì a passu sbertu arrivàu a la Barraccheddra.
No ‘nc’era ancora lu dividiture e
si mise pe mmu guarda li chjiantimi;
li pumadora russijiavanu ccà e ddrà,
li hhficàri carrichi de hficu.
Era cuntìantu‘nta la mente sua,
li oceddruzzi, cannaruti,
sempe appostati a pizzulijare, hfinarmente,
no ddunavanu cchjiù proccupazione;
dui jiùarni prima avia trovatu lu provvedimentu:
nu paru de cazi russi,de lu culu ripezzati,
nu ‘mbustu giallu, de cotrara,
inchjiuti de pagghjia e ‘mbuttiti belli-belli;
nu bullitaru de làndia bottijiatu.
na pagghjjietta de supa a ccuverire,
verniciatu de jiancu cuamu mùartu
hfacìa cùamu na capu de cristianu.
L’avìa hfattu a mmisura d’ùamu e
‘mpendutu vicinu a la hfìcara-nìgura cchjiù rrande,
ammìanzu all’ùartu de li pumadora,
mani e ppìadi attaccati campaneddra.
Quandu minava n’alitu de vìantu
cominciavanu a ‘ntinnare tutti-quanti e
spaventava tutti li ocìeddruzzi chi
bbolavanu de ccà e dde ddra terrorizzati.
Era nu capulavoru, propi bellu a lu vidire e
Micuzzu lu guardava e ssi prejiava,
no ssi trovavanu cchjiùi passarri de nente,
e ppuru li carcarazzi no ppigghjiavanu ricìattu.
Attramente chi aspettava lu dividiture,
si guardava ‘ntuarnu-‘ntuarnu
a ccercare lu totaru, duve,
eracchjiù ca sicuru, l’avìa misu.
No ssi potìa sbagghjiare,
si guardava e ssi girava vicinu a la hficara
e pperò, chiddra matina,
ddra no ‘nc’era propi nente.
Improvvisu li vinnea mmente nu pensìari,
s’arricordau de li Cincu Cannali e
nno lli potìa parire veru, chi
avia vistu a chiddr’arvure ‘ncroccatu?
Lu fantocciu sue cu ttanta curapreparatu…..
Dassau lu ranu de metìre e
ssi mise a currire a la hfuntana
cud’una agitazione senza guali.
Cùamu restau malu a lu vidire,
no ssi potìa capacitare,
lu babbu ddra ‘ncroccatu era lu sue,
a ccui l’avìa venutu chiddru spinnu.
No ssi l’avìaarrobatu nuddru,
era na cosa hfatta apposta,
ma Micuzzu, era na perzuna rande, seriu,
nu lavoratore anzianu, sempe pe l’affari sue,
non avìa dunatu mai hfastìdiu
ad animanata, pecchì propi a iddru?
Cominciava a fare jiùarnu, arrivava gente,
chi trattenianu a stenti li risati;
Micuzzu ‘mpervoratu,
si mise mu lu scrocca,cu ‘nna canna.
Si rendìu cuntu ca chiddri scostomati,
avìanu ‘mpendutu atu-atu lu cristianu,
ligatu all’àrvure cu nna corda grossa,
e iddru de sulu no lla hfacìa a lu scindire.
Appe mu cerca aiutu canti-canti,
‘nce volìa na scala longa,
e gente sperta pe chiddra hfatiga,
e ‘ntantu lu tìampu passava….
Mandatu a cchjiamare, arrivau ‘Ngiluzzu de Mungìli
cu la scala longa usata pe li grìagni,
la runca affilata de sipali e
dui sacchi de jiuta de lu ranu.
‘Nta quattru e quattr’ùattu
scindiru chiddru babbu de ddrassupa e
ammianzu a ttutti li gìanti arribbeddrati,
lu portaru chjianu-chjianu a li Jiuncàri.
Pe ttantu tìampu Micuzzu restau malu,
e ‘nda hfice na propi malatia,
li parìa virgogna puru acumparire,
tuttu lu paise ormai sapia lu hfattu.
Micuzzu, uamu buanu, patre de hfamigghjia,
pe mmisi e misi s’assettau a nna seggia,sempe intru,
mutu,no li dicìa a ccore mu hfa nnente,
abbandonau la campagna de lu tuttu.
Lu portaru a ttanti mìadici luntani,
li hficeru tanti curi de ‘ngnjiziuani,
li mìagghjiu specialisti de li nìarvi,
ma Micuzzu no ttornau cchjiù chiddru de prima.
No ssi sappe mai l’autore de lu scherzu;
si dicìa ‘ngiru ca era stata na bravata,
opera de giuvanotti,vacabundi-piarditìampu,
chi, dde notte-a-notte,
non avìandu atru chiffare,
jianu vidìandu quale hfurnu hfuma.
Po' essere veru, ca no lu hficeru pe mmale,
fattu sta ca lu povaru Micuzzu,
pe bellu tìampu restau supa la vucca
de tuttu nu paise, e,
nno ssi ripigghjiau cchjui
de nuddru modu.
del Dott. Mario Dastoli - 16- set 23
Il Cral - La guerra era trascorsa da una decina di anni, le macerie non erano state del tutto rimosse e la miseria la faceva ancora da padrona. Dopo la Liberazione dell'Italia , nelle città, nei paesi riaprivano i locali liberi e le Case del Popolo, locali dove si ritrovavano soprattutto lavoratori. A Jacurso apriva il CRAL seguito dalla Camera del Lavoro . Altri tempi di resurrezione.
Era uno di quelli a cui non piaceva venisse toccato un frutto nella sua proprietà. Neanche dai predatori più dispettosi : gli uccelli. Neanche dai bisognosi più deboli : i figli numerosi . E per questo si attrezzava aggiornando le sue tecnologie fatte di pupazzi e trappole che godeva vedere all'opera .Un meticoloso appassionato delle sue geometriche e ordinate coltivazioni. Perfezionista e perciò anche geloso del suo lavoro. Era ben attrezzato , dunque ,migliorando i suoi annuali progetti . I Pupazzi ! Stavolta vestiti con nuovi colori ed attrezzati con altri espedienti . Movimenti improvvisi e scampanellio. Di poca compagnia e , pare , di innata avarizia , aveva anche il torto di diventare una roccia quando qualche arguto figlio … riusciva a scardinare le sue trappole ... come quella volta che, per fame e per dispetto , mangiarono le sue ciliege o in altra occasione le cipolle. Nonostante ciò si prestava agli scherzi considerando che numerosi gli erano destinati da giovani e ragazzini ai quali era solito reagire con il tipico sorriso sarcastico di chi ha voglia ad accettare le sfide e riarmarsi ...per sti quattru fhigghj de ...bbona mamma . Una sfida e una guerra amichevolmente aperta.
Stare al centro dell'attenzione, promettendo e minacciando , pretendeva persino rivolgersi ai genitori o ,peggio , essere risarcito dai suoi presunti ladruncoli. Tutta da leggere e poi ripassare piano per assorbire la compiutezza dei fatti e dei personaggi.
Per tanto , a seguire , viene oggi pubblicato questo nuovo contributo che ci si augura possa continuare ad essere arricchito fino a diventare , in maniera accattivante , una rassegna dove si possa scoprire e rivivere il passato, più o meno remoto, per vivere il presente e possibilmente immaginare il futuro.
Grazie al Dott. Mario che riesce a collocare con garbo le amarezze di quei tempi che però sapevano essere affrontate senza lamento e senza speranza . Anzi !. Per quando , cioè , si diventava scaltri per necessità, Per quando veniva ad essere già praticata l'economia circolare . Per quando l'odierno problema sui rifiuti non esisteva. Per quando si sapeva stare insieme .
L'albero di Acacia a cui fu affidato , corredato con uno " spicone " il Pupazzo. Spicone= Pannocchia di Granturco
Esisteva una Baracchella da quelle parti
francesco casalinuovo - jacursoonline - ass cult. kalokrio
salutiamo ringraziando chi ci ha seguito e letto da : Castiglione Cos – Palermo – Milano – Dipignano – Bologna – Verona – Torino – Napoli – Catanzaro – Reggio Cal – Barcellona del Pozzo - Salerno – Gagliato – Cosenza – Roma – Novara - Le Castella - Pescara – Mascalucia -
Balham GB Prineville US – Helsinki FI- Birsefelden CH – Congers US – Four Oaks US – Aarburg CH – Chelyanbinsk RU - Buenos Aires AR – Nuremberg DE - Val - de – Monts CA – Mami US – Sissach CH –Ambler – Los Lunas US – Prineville – Forest City US -
.................................