Notizie Scorrevoli

ALI SUL MEDITERRANEO

ALI SUL MEDITERRANEO Per il terzo anno co... Read more

Enrico Mattei

  Enrico Mattei Alle 18,40 del 27 ottobre 1... Read more

E' Deceduto

a Portogruaro Antonio Moio Read more

Lu Cinima “Aurora”

Lu Cinima “Aurora” ‘Ndo’ Nicola, maestru elemen... Read more

Il Cinema Aurora

  Lu Cinima “Aurora” ‘Ndo’ Nicola, maestru ele... Read more

E' Deceduta

La Sig.ra Caterina  Ciliberto Read more

La Gràzzia

Curinga è un Comune nella provincia di Catanzaro... Read more

E' Deceduta

La sig.ra Angela D'Amico ved. Braccio Read more

San Giovanni

Una tradizione di paese , attiva sino ai primi... Read more

Mastru Pasquale & Mastru Michiali

Mastru Pasquale & Mastru Michiali

Mastru Pasquale e Mastru Michiali

Li campani sonavanu a mmuartu:

la chjìasachjina de gìanti,

‘nc’era nu silenziu ‘mpressionante,

‘ndooon……‘ndooon…..

‘ndo-’ndooon


Era nu suanu chi mmentìa  pagura,

‘ndoon..’ndoon….

‘ndiiinnn………

‘ndooonn….

Ndo-‘ndooonn


attaccava pue l’organu,

la musica arrivava hfina a lu cìalu,

e nna vuce ruvida e possente,

chi pparìa de n’atru mundu,

cominciava lu DIES IRAE

Dieess iraeee, dies illaaaa,

Solvet saeclum in favillaaa,

Teste David cum Sibylla,

Quantus tremor est futurus……..

Era la hfine de ogne ccosa,

lu jiùarnu de lu giudiziu universale…….


Mastru Pasquale era ‘nsuperabile

‘nta chiddri occasioni,

‘ntonavalu cantu

cùamu sulu iddru sapìa hfare….

Libera meeeDomine,

de mooorte æternaaa,

in die illa tremendaaa

Quando cœli movendi sunt et terra

Dum vèeeneriiis

iudicareee sæculum per ignem…..


Li mani volavanu a ùacchji chjiusi,

li jjidita parìanu accarizzare li tasti

de chiddr’organu anticu.


Cu la capu e ttutta la perzuna

accumpagnava la sinfonia chi

arrivava a lu core de la gente e

li trasportava ‘nta n’atra dimensione:

Non avìa studiatu la musica,

Mastru Pasquale,

non avìa jiutu a la scola,

ma l’armonia e la bellezza de

chidddru Dies Irae,

no la potivi sentire mai ad atri vìali.


Mastru Pasquale servìa li funzionide la Chjiasa,

tutti in latinu,cùamu usava allora;

era na perzuna de rande dignità,

sempe compostu e seriu,

decorosu a lu vestire,

adocatu e de gradevole presenza,

a la manu cu ttutti.

Avìa lu sensu religiosu e

tenìa rispettu pe li lùaghi sacri.

Iddru

si cumportava bene cu tutti,

cu l’arciprete e li previtiaddri,

era nu cristianu equilibratu,

carmu e tranquillu,

‘nta ogne occasione

sapìa mu sta a lu postu sue;

‘ntelligente,ironicu e capace,

tuttu lu paise li volìa bene.


Precisu e puntuale,

a ogni ffesta e a ogne funzione;

sonava li campani all’ura giusta,

a menzijiùarnu, all’arva,

a lu ‘mprima scura.


Li campani,

dettavanu lu ritmu de la vita,

segnavanu li uri de hfatiga e de ripùasu;

quandu a lu vesperu sonavanu a mmartùaru,

avìamu perdutu na perzuna cara,

era nu dialugu continuo cu la comunità.


E mastru Pasquale avìa na rande abilità

a sonare li campani;

pe ogne circostanza ‘nc’era nu modu diversu de sonare,

pe li matrimonii o li hfìasti solenni,

e chi gioia, sentire li campani a ffesta:


La matina de dominica

cu li tri ssonati, annunziava

la missa cantata de li dìaci,

lu sùanu pe lu Glorìa, pue,

jiùarnu de Pasqua o notte de Natale,

rivigghjiava tuttu lu mundu e

pportava na cuntentezza generale,

la hfesta era cominciata,

e tutti nui hfigghjiuali eramu cuntianti….


Mastru Pasquale,

oltre a la custodìa de la Chjiasa,

avìa puru nu lavoru

pe l’affari sue,

conzava scarpi, riparava ciabatti,

sandali e stivali.


Tenìa na potihheddra picciriddra,

vicinu a la Chjiasa parrocchiale;

no ‘nc’eranu discipuli o aiutanti,

iddru hfacìa sulu, piccoli lavori,

aggiustava ‘ncunu taccu,

sostituìa na puntetta cunsumata,

era na hfatigheddra chi ssi tenia pe tirare avanti……


Cùamu tutti li cristiani,

Mastru Pasquale,

avìa ‘ncunu dihfettucciu,

chi bboliti,

la perfezione, ahimè,

non è de ssu mundu,

a iddru li piacìa lu biccherucciu…..


No cca si‘mbriacava

o jjia ‘nta li cantini devinu…..

si cuntentava mu passa lu tìampu

cu ‘ncunu amicu davanti a nnu picciriddru.


Iddru jjia d’accordu assai cu

Mastru Michìali.


Mastru Michìali era nu hfaligname de prim’ordine,

avìa la potihha a lu Strittu

sutta la casa sua;

era nu tipu assai spassusu,

sempe allegru,

cu la battuta pronta;

na capigliatura ‘mponente,

arricciata arrìatu cuamu nu poeta,

lu varvazzale nu pùacu sporgente,

la vucca disposta a lu sorrisu,

l’occhjiali de vista ‘ncroccati .

nu mùarzu de

de chiddru chjiattu e russu

chi ttenìa sempre arrìatu la destra.


Avìa na caminata tutta sua,

cu li spaddri chi jjianu de na via a nn’atra e

la capu ondeggiante de supportu.


Quandu si jiungìanu,

Mastru Michìali e Mastru Pasquale,

era nu spettaculu a bbidìre,

e ssi ‘nc’era pue lu biccherucciu,

mu li sìanti parrare

senza, però, mai offendere nessunu.


Dui personaggi de atri tìampi,

belli, puliti,

chi nno fficeru mai male a nessunu,

e ssi fhfacìanu volire bene de li gìanti.


Nui li ricordamu,

cùamu si li ricorda tuttu lu paise,

cu ttantu affettu e simpatia,

pecchì cu lu tìampu,

no ‘ndavimu trovatu cchjiù perzuni

sinceri e de animu ‘nnocente,

propi cùamu li hfigghjiùali,

senza malignità e ssicundi hfini.


Cu li canuscìu

si li ricorda ancora doppu tanti anni,

e ttutti quanti nui ni rendimu cuntu

ca no ‘nc’è bisùagnu

mu sini patreternu

pe mmu dassi nu bùanu ricùardu

a cchistu mundu:

basta mu sini normale,

e mu vue bene a la gente,

mu hfai lu dovere tue,

cu onestà, umiltà e sincerità.


Quandu ancora ojie,

doppu tantu tìampu,

tra amici, de iddri ‘nda parramu,

tutti quanti allargamu li vrazza e

stampamu nu sorrisu,

ricordandu‘ncunu hfattu curiusu

de ssi dui randi mastri

chi appimu a Jicurzu.

 

di Mario Dastoli

 

Don Adolfo abitualmente "saliva in Montagna " in groppa ad un docile asino. In questa evenienza era il periodo dopo Pasqua per la benedizione delle case.                                                                   Una delle prime immagini di Don Adolfo, dei primi chierichetti e di Mastro Pasquale                                                             ( a destra ) . Primo sacrestano.

I primi chierichetti .A sinistra lo spazio per l'organo di Mastro Pasquale. Questi Chierichetti,oggi ottantenni, sapranno condividere meglio il ricordo                                                                       affettuoso che riteniamo doveroso porre per Mastro Pasquale e Mastru Michieli.                                                                  Entrambi uomini di Chiesa che , ognuno col suo contributo, hanno aiutato a                                                                 camminare la gente di questo paese.

Un documento dell'Arciprete Provenzano preso a caso.                                                                                                     Qualche anno dopo sarebbe arrivato Don Adolfo e Mastro Pasquale                                                                                  che arrivava da Squillace insieme ad un fratello ,Peppino (sarto), poi emigrato.

Attrezzi cortesemente " collaborati " da Mastro Peppino Maiolo appartenuti al nostro Mastru Michiali.

 

.........................

Francesco Casalinuovo  -  jacursoonline

Banner

Banner
Ora Esatta
Immagine casuale
jacurso-8.jpg
Chi è online
 20 visitatori online
Sondaggi
Quale sezione ritieni più Interessante