Tre Poesie
La Settimana Santa - Tre Poesie per la Quaresima
La Settimana Santa
Eranu tiempi belli
Cu chijhi pricessuani
Ogni Simana Santa
Li gienti eranu buoni.
Nc'eranu li Congreghi
Carminu e Mmaculata
Chi la fhacienu a gara
Pe la miegghjiu spilata.
Minaparu si chiudìa,
diversi settimani,
mu fhace li fhicari
cu fhicu malangiani.
Mu face lu stellariu....
Avia tanti culuri
Cu lu potìa parrare....
Paria nu gran pitturi.
Quando venìa la sira
De Venneri o de Jiuovi...
Prima pe mu si parte
Si fhacianu li pruovi.
Allora si partìa:
avanti cu la cruci
e doppu tanti gienti
portavano li luci.
Doppu venìa la bara
Arriedi cu Maria
Girando pe li strati
Lu fhigghjiu si ciangìa.
E pua ancora li prieviti
Cu attri ad'avutta vuci
Tra nu bicchieri e n'attru
Dicienu la Via Cruci.
Si nc'era ncuna cosa
Chi pare ca non jia...
Nc'eranu chijhi addetti
Gridavano "Ave Maria"....
Allora lu corteu
A fhila si fermava
Mu vidanu lu guastu
Cosa non fhunzionava.
Fu propri na sirata
De chijhi siri santi...
Chi Spissijha a parecchi
Nci pezzijiau li manti.
A Giuanni Cannegghuni,(1)
lu fharmacista Gugghu
e pare ca puru ad'attri
mò, no ricuordu a nujhu.
Lu primu s'addunau
Peppinu de Mastru Santu,(2)
Vitte a lu fharmacista
Chi nci pendìa lu mantu.
Appena lu chjiamau
Ed era chi nci dicìa...
Vitte ca puru ad'ijhu
Lu mantu nci pendìa...
Lu don Peppinu Diacu
Restau meravigghiatu
Quandu si nd'accorgiu
Ca puru era tagghiatu !...
Piezzu de delinquente...
Fhacìa lu galantuomu....
Mu lu guardi accussì
Sembrava n'uomu buonu.
Certu de chijhi tiempi
Era nu tipu raru
Si meritava ammazzatu
Ma mancu l'arrestaru!....
( 1) Muratore
(2) Muratore, padre di Santo Pizzonia.
(3) Ufficiale Postale, cognato di Spissijha
dalla Raccolta " Foglie D'Autunno " di Giovambattista e Ernesto Gaudino
Pasqua
Mo vena Pasqua, e fhacimu, cuzzupi e cassati
fhurnati e biscotti, pe u vicinatu, cugini e parienti
De Parmi, u Prievite benedice, i rami d'olivi
pregamu u Signure, pe li malati, li muarti e li vivi
De juavi Santu, a chijesa e chijna, e signurini
cu gonni e camicette,ricamati, de sue mani
U Vennari Santu, si mangia de tuttu , menu la carne
pregamu, a Gesu` nostru, chi nesciu nta na capanna
Sabutu e Pasqua, e` festa , a gente è tutta cuntenta
si fa visita ai malati, e si cucina, pe a povera gente
Pasqua, i campani annuncianu, u Signure Risuscitau
missa cantata, ringraziamu u Signure, ca ni guardau
Pasquetta, mare, munti, pe morzziejhu,sazizza pane e vinu
pe pranzu nu crapiattu arrustutu, ni mangiammi, sanu sanu
Ringraziu a Dio ,i genitori, l'amici,e u paise,chi mi crisciu
non mi puazzu, scordare, e in segnu de pace , fhacimu trùsciu
di Gustavo Bongarzone
La storia di Gustavo Bongarzone è simile a quella di migliaia di altri Calabresi costretti ad emigrare.
Nato a Vallefiorita, piccolo centro agricolo del Catanzarese ,durante la seconda guerra mondiale, finita la quinta e le scuole medie emigra a Milano, e piu` tardi in Svizzera, per poi finire nel Canada.
Nell'ultimo decennio, oltre a mantenere viva la tradizione di fare salumi e vino tipo nostrani in qualsiasi parte si sia trovato, ha sviluppata e coltivato la passione per la pittura e la poesia,
Raffaele Lombardi Satriani, nel 1929 pubblicò a Catania una “Farsa di Pasqua”
C o r a j h i s i m a
“Sona,chitarra,ca vuagghiu abballare,
Su’ Corajhisima e fhimmana d’onore,
‘Nu mise e mienzu vi fhici addijunare,
Nà minestrejha cu puacu sapure,
La sira cu ‘na sarda ha 'de passare
Ma vui nun mi chiamati donna ‘ngrata,
Nd’aviti vui sazizza e soppressata ?.
Scorda chitarra ca vuagghju ciangire,
Su’ Corajìsima e mi nda divu andare,
Pè mmia ‘non nc’è rimediu,ajhiu fhiniri,
La Pasqua si sta ttutta prisentandu!