Tre Poesie

Valutazione attuale: / 0
ScarsoOttimo 

 

La Settimana Santa - Tre Poesie per la Quaresima


 

La Settimana Santa

Eranu tiempi belli

Cu chijhi pricessuani

Ogni Simana Santa

Li gienti eranu buoni.


Nc'eranu li Congreghi

Carminu e Mmaculata

Chi la fhacienu a gara

Pe la miegghjiu spilata.


Minaparu si chiudìa,

diversi settimani,

mu fhace li fhicari

cu fhicu malangiani.


Mu face lu stellariu....

Avia tanti culuri

Cu lu potìa parrare....

Paria nu gran pitturi.


Quando venìa la sira

De Venneri o de Jiuovi...

Prima pe mu si parte

Si fhacianu li pruovi.


Allora si partìa:

avanti cu la cruci

e doppu tanti gienti

portavano li luci.


Doppu venìa la bara

Arriedi cu Maria

Girando pe li strati

Lu fhigghjiu si ciangìa.


E pua ancora li prieviti

Cu attri ad'avutta vuci

Tra nu bicchieri e n'attru

Dicienu la Via Cruci.


Si nc'era ncuna cosa

Chi pare ca non jia...

Nc'eranu chijhi addetti

Gridavano "Ave Maria"....


Allora lu corteu

A fhila si fermava

Mu vidanu lu guastu

Cosa non fhunzionava.


Fu propri na sirata

De chijhi siri santi...

Chi Spissijha a parecchi

Nci pezzijiau li manti.


A Giuanni Cannegghuni,(1)

lu fharmacista Gugghu

e pare ca puru ad'attri

mò, no ricuordu a nujhu.


Lu primu s'addunau

Peppinu de Mastru Santu,(2)

Vitte a lu fharmacista

Chi nci pendìa lu mantu.


Appena lu chjiamau

Ed era chi nci dicìa...

Vitte ca puru ad'ijhu

Lu mantu nci pendìa...


Lu don Peppinu Diacu

Restau meravigghiatu

Quandu si nd'accorgiu

Ca puru era tagghiatu !...


Piezzu de delinquente...

Fhacìa lu galantuomu....

Mu lu guardi accussì

Sembrava n'uomu buonu.


Certu de chijhi tiempi

Era nu tipu raru

Si meritava ammazzatu

Ma mancu l'arrestaru!....


( 1) Muratore

(2) Muratore, padre di Santo Pizzonia.

(3) Ufficiale Postale, cognato di Spissijha

 

dalla Raccolta  " Foglie D'Autunno "    di Giovambattista  e  Ernesto Gaudino

 

 

 

 

 

 


 

Pasqua

Mo vena Pasqua, e fhacimu, cuzzupi e cassati
fhurnati e biscotti, pe u vicinatu, cugini e parienti

De Parmi, u Prievite benedice, i rami d'olivi
pregamu u Signure, pe li  malati, li muarti e li vivi


De juavi Santu, a chijesa e chijna, e signurini
cu gonni e camicette,ricamati, de sue mani

U Vennari Santu, si mangia de tuttu , menu la carne
pregamu, a Gesu` nostru, chi nesciu nta na capanna


Sabutu e Pasqua, e` festa , a gente  è tutta cuntenta
si fa visita ai malati, e si cucina, pe a povera gente

Pasqua, i campani annuncianu, u Signure Risuscitau
missa cantata, ringraziamu u Signure, ca ni guardau


Pasquetta, mare, munti, pe morzziejhu,sazizza pane e vinu
pe pranzu nu crapiattu arrustutu, ni mangiammi, sanu sanu

Ringraziu a Dio ,i genitori, l'amici,e u paise,chi mi crisciu
non mi puazzu, scordare, e in segnu de pace , fhacimu trùsciu


di Gustavo Bongarzone

La storia di Gustavo Bongarzone è simile a quella di migliaia di altri Calabresi costretti ad emigrare.
Nato a Vallefiorita, piccolo centro agricolo del Catanzarese ,durante la seconda guerra mondiale, finita la quinta e le scuole medie emigra a Milano, e piu` tardi in Svizzera, per poi finire nel Canada.
Nell'ultimo decennio, oltre a mantenere viva la tradizione di fare salumi e vino tipo nostrani in qualsiasi parte si sia trovato, ha sviluppata e coltivato la passione per la pittura e la poesia,

 

 

 


Raffaele Lombardi Satriani, nel 1929 pubblicò a Catania una “Farsa di Pasqua


C o r a j h i s i m a

“Sona,chitarra,ca vuagghiu abballare,

Su’ Corajhisima e fhimmana d’onore,

‘Nu mise e mienzu vi fhici addijunare,

Nà minestrejha cu puacu sapure,


La sira cu ‘na sarda ha 'de passare

Ma vui nun mi chiamati donna ‘ngrata,

Nd’aviti vui sazizza e soppressata ?.


Scorda chitarra ca vuagghju ciangire,

Su’ Corajìsima e mi nda divu andare,

Pè mmia ‘non nc’è rimediu,ajhiu  fhiniri,

La Pasqua si sta ttutta prisentandu!