La Citateddra si Arribeddra

 

 

La Citatedra S'Arribeddra

( cronistoria de nu hfattu realmente accadutu )

Eramu ‘mberzu la hfine

de li anni cinquanta,

no mmi ricuardu l’annu de precisu,

‘ntà lu paise ‘nc’era movimentu,

avìanu cominciatu li lavori;

LA CITATEDDRA SI ARRIBEDDRA

 

( cronistoria de nu hfattu realmente accadutu )

 

Eramu ‘mberzu la hfine

de li anni cinquanta,

no mmi ricuardu l’annu de precisu,

‘ntà lu paise ‘nc’era movimentu,

avìanu cominciatu li lavori;


li strati, de ‘mpetrata pilaccusa,

eranu tutti pezzijàti,

s’interravanu lì tubide ternitti,

pe la rete de raccolta de liquami e

ssi levava la ‘mpetrata de li strati

mentiandu nu rivestimentu de gimentu.


Pe prima ‘ncignaru a la Cona,

pue a Santa Maria e a lu Comitatu,

cchjiù doppu arrivaru a lu Strittu,

a lu Chjiuppu de l’Acquaru e a la Vianova, ma

pe la Citateddra no ‘nce hfu nente de hfare;

l’avianu promisu de cusà quantu tiampu….


Quandu arrivaru pue li votazioni,

l’avianu dunatu cuamu cosa-hfatta, sulu ca

li lavori non arrivaru mai….


Era ‘na cosa chi nno ssi supportava,

l’unica ruga, de tuttu lu paise,

chi rrestava malamente hfore,

venìa dassata ‘ngiustamente la cchjiù arrìatu,

si ‘nda stava parrandu inutilmente

ormai de troppu tìampu.


L’agitazione era ‘nta li casi, e

li hfimmini parianu ‘ndiavulati…….

allura ‘na matina,

propi all’arva,

senza cchjiù aspettare,

nu gruppu de perzuni,

omani e ffimmini‘mbiscati

pigghiaru pala e picu e cominciaru,

cu ttanta raggia ‘ncuarpu,

a sdarrupare tutti li ‘ntimpiati:

strati e mureddra, pìatri e scaluni,

zzimbi e mignani, cuverturi e ceramidi……

succediu l’ira de dio…..

no ssi sarvava nente e

ssi spargiu la vuce‘nta tuttu lu paise;


Maria, ‘Ngiuannina e Tiresina,

Rahaela, chiddr’atra Tiresina e Rosinuzza,

Brunu, Nicola e Vicenzuzzu,

tutti hhacìanu a gara a

ccu potìa

precurare li cchjiui danni,

e mmastru Cicciu de Santu Nicola era chiddru

chi nno dassava nente ‘ntattu.


A ‘nna certa ura

cominciaru ad arrivare gianti

de tutti li canti,

de lu mulinu, de cincu cannali,

de sutta lu timpune e de San Michìali,

‘nda vinne puru de Mungili e Masi.


Arrivau lu guardia e lu campusantaru,

vinne lu sagrestanu e lu bandìari,

tutti li autorità,

lu mìadicu condotto, lu spazzinu,

lu guardia hforestale e lu postinu,

li ‘mpiegati cumunali,

mastru Pìatru lu scarparu e

mastru Micu lu hfiloderfianu,

tuttu lu paise arrivau ddra, a lu timpune,

e tutti a cercare de mentire na palora bona…….


Ma li hfimmini

no ‘nda potìanu cchjiù de chiddra situazione,

la ‘mpetrata era sempre stata spara,

nu periculu ‘ncombente peddevìaru,

abbastavanu appena dui zzihhalie

diventava tutta scivulusa,

e cu ‘nna cista de vuazzi ‘ntesta,

na povara cristiana

cuamu potìa‘nchjianare

a chiddri sagghjiuti de la citateddra?


E chissu tutti quanti lu sapìanu,

ma ognunu hfacìa aricchji de mercante…..

Arrivau, doppu bellu tìampu, hfincarmente,

lu sindicu, appena nominatu,

Dominicu Percasu si chjiamava;

iddru paria veramente appaguratu e dispiaciutu,

si portau appriassu la giunta comunale,

cu assessori, cunsigghjiari e servituri,

e si mise mu promente chistu e chiddru;

dicìa ca ‘nta na simana

risorvia ogne problema.


Ma a chiddri povari cristiani,

esasperati, tutta brava gente

chi avianu sempe vasciatu la capu,

e cchi, tutt’a ‘nna vota,

apperu mu diventanu‘nsolianti,

chiddri promessi de l’urtimu minutu

no l’abbastaru cchjiù…….


Nu puacu si carmaru tutti quanti

quandu arrivau la hforza pubblica…….


Eranu li carbiniari de Curtale:

li dui appuntati cu lu brigadiari;

iddri, si dimostraru veramente ‘ntelligenti,

sappèru mu pigghjianu li gìanti cu lu bùanu, e

chjianu chjianu,chiddri cristiani, tutti agitati,

cominciaru de pede a regiunare.


Mastru Pasquale stava sonandu li campani

de lu menzijiuarnu,

quandu,

Mastru Cicciu de Santu Nicola,

chi ‘nta chiddra occasione avia diventato

la perzuna cchjiù ‘mportante,

pe ccuntu de tutti quanti li cristiani,

si mise pe mmu parramenta

cu lu sindicu e li carbiniari,

chi li dunaru tutti li rassicurazioni.


Pe cchiddru jiùarnu li cùasi si carmaru e

bberamente, doppu mancu na simana,

li lavori cominciaru peddevìaru;

scavaru a ‘mmìanzu la via,

depositaru li tubi de ternitti collegati,

cuveriru ogne ccosa e fficeru

la straticeddra de gimentu.


Tutti quanti d’accordu,

li gìanti de la ruga

avianu pensatu cà

a chiddra sagghjiuteddra,

si potìanu cacciare li scaluni,

de modu ca,

cu lu tìampu,

cu lu gimentu bellu lisciu e paru,

cu si lu potìa, de ‘ncunu modu, permettìre,

nò ssi sa mai,

cu ‘nna machineddra,

ognunu, pe commìdu,

potìa arrivare,

hfinu a la porticeddra de la casa sua.


di Mario Dastoli 14 luglio '23

----------------------------

 

 

francesco casalinuovo  -   jacursoonline


Anni Cinquanta .Le precarie condizioni strutturali del nostro Jacurso, aggravano quelle della salute della popolazione, minate da povertà, limitati servizi sanitari, poche misure di prevenzione e tutela. Nella sua relazione sulla mortalità e le condizioni igieniche di Jacurso, l’Ufficiale Sanitario Dott. Giliberti, descrive un paese con gravi carenze, anche a causa della precarietà dei suoi più elementari servizi e delle abitazioni: un ambiente urbano degradato, in cui Jacurso appare un  abitato  con tutte le sue bruttezze. Sarebbe impensabile oggi un Paese senza acquedotto, fognature efficienti e una adeguata depurazione degli scarichi, o priva di reti elettriche e del gas, nonché di servizi telefonici e telematici.


Per questi servizi che potrebbero apparire "banali" diamo atto ai nostri Sindaci che in passato si sono prodigati ,tutti , per una migliore condizione sui servizi essenziali senza, sentirsi Eroi, nonostante le avversità di una fetta politica sempre avversa ai destini del Sud. Oggi più che ieri.

Grazie al nostro Dottore Dastoli  che ci porta a compiere riflessioni evocando l’idea, talvolta un po’ vaga e nebulosa, di “socialità” .