Cicchinu

‘Na Triste Storia

 

‘Na Triste Storia

A lu muru de l’acquaru,

all’umbra de lu chjiuppu secolare,

‘nc’era sempe nu ventarìaddru hfriscu

chi tti ricrijavi,

e li cristiani, beati, ddrassutta,

passavanu lu tìampu a chjiecchjiarijare;

si cuntavanu li hfatti de paise,

sputtìanu ogne ttantu a mmastru Cicciu,

discutìanu de li problemi comunali.


Cicchinu, bonanima, chi ffacia,

a cchiddri tiampi, lu bandìari,

stazionava ddra cu ttutti quanti l’atri,

cu la speranza

ca arrivava ‘ncunu vinditure,

e li potìa nescire ncunu sordicìaddruo.

Armenu ‘ncuna cosiceddra de mangiare.


Iddru jiettava lu bandu,

girava pe ttuttu lu paise,

strata-pe-strata e ruga-pe-rruga,

vineddra-pe-binedddra,

abbisava li gìanti

ca avìa arrivatu lu piscìaru,

ca ‘nc’era lu càminu cu li portugalli,

o lu mercante cu li stùaffi de cusire….


Cicchinu era n’uamu picciriddru,

era statu spusatu, e avìa abitatu,

cu la hfamigghjia sua, a la citateddra,

l’urtima casa duve pue era campagna

e nc’era la cava de rina de li Dìarri.


Iddru non avìa nu mistiari veru e propi e

jjia a la jornata:

‘nta la campagna,

cu li muraturi, cu li ‘mbianchini

zzappava, abbivarava, tagghjiava ligna,

ma lu chiddru chi ffacia ‘nta na simana

non era bastantepe li bisuagni de na casa e

oltre a cchissuavìa nu vizzu bruttu:

lu sabatu sira,

chiddri quattru sordi ricavati,

si li cunsumava de bivanda,

passandu de nu barra a nnapotihha

a nna cantina.


La hfamigghjia sua,

( Cicchinu era spusatu cu ffigghjiuali ),

no ssi la passava bona,

la mugghjiere, la povara Carmela,

cu ttanti fhigghjiuali de criscìre,

si dunava de hfare:

Iddra hfacia li cumandi e li servizzi

a li hfamigghi benestanti,

portava l’acqua cu lu varrile ‘ntesta

a lu barra de la Signurina,

hfacia la vucata pe ccu tenìa bisuagnu,

jjia affraschi e a lligna pe lu fhocularu.


Rudìa, Masi e Sgalera,

Coraca, Santu Nicola e Cundrìaci,

chiddri vosca-vosca si li girava tutti-tutti.


Tiraru avanti pe nnu bellu puacu,

pue hfuru costretti ad emigrare.


Ma Cicchinu no ccangiau comportamentu, e

doppu ‘ncunu mise de Piemonte,

tornau, ramingu, sulu-sulu,

de tutti abbandunatu, a lu paise….


Fhacìa na vita de stenti e dde miseria,

si tirava, quandu ‘nc’era,

‘ncuna jiornateddra de hfatiga,

‘ncunu servizzu all’occorrenza, e

ffu allora chi doppu tanta resistenza,

cìarti cumpagni, nu puacu preoccupati,

l’accattaru, pe rrigalu, a la hfera de Sambiasi

na trumbiceddra laminata gialla,

cu la quale cominciau a

jjettare lu bandu chiddri vìali-vìali….


Ma no ppotìa essere nu lavoru redditizziu,

lu paise era picciulu,

vindituri, mercanti e artigiani,

arrivavanu,già allora,cu lu cuntagucci e

Cicchinu, povaracciu,

hfacìa na vita sempe cchjiù grama.


Lu cristianu cominciau ass’abbandunare,

e n’ta puacu tiampu, complice la bevanda,

unica cumpagna affezionata, disse addio,

tristemente, a parìanti, amici e conoscenti.


Mi piacisse sapire ‘ncuna cosa de

chiddri hfigghjiuali,

Vittùara, Pìatru e Rosina,

cumpagni de jiuacu de l’impanzia,

de cui non appimu mai nuddra notizzia.

 

composta da Mario Dastoli

febbraio 23


Pietro  il padre de Cicchinu

A sinistra era la casa de Cicchinu. Era ! Il tempo consuma se stesso. Dietro era cava de rina de li Diarri .Quando nessuno ha più cavato , son partiti subito gli infestanti e si sono appropriati della solitudine di quella casa.


Via Belvedere - Casa del Colonnello ( com'era )Acquerello dott. Dastoli

 


francesco  casalinuovo     - jacursoonline

----------------------------------